[Home]                [Cajvana]            [Istoric]            [Misiunea scolii]        [Colectivul didactic]            [Elevi]            [Proiecte
ORASUL CAJVANA

JUDETUL SUCEAVA


        Cajvana este o localitate din judetul Suceava, sau Bucovina, cum mai este denumit acest minunat tinut, cunoscut atat pentru frumusetile oferite de cadrul natural, cat mai ales, pentru valoroasele monumente istorice si de arta, marturii ale existentei unei bogate vieti spirituale si materiale din cele mai vechi timpuri. Pe plan istoric, Bucovina sau „Tara de Sus”, reprezinta prin Baia, Siret si Suceava centrul formarii si existentei organizarii statale a Moldovei.
        Cajvana, straveche vatra istorica, este situata in centrul judetului Suceava, la 36 de km NV de municipiul cu acelasi nume, resedinta de judet, la 38 km NE de orasul Gura Humorului, 30 km S de municipiul Radauti si la 12 km SE de cel mai mic oras al judetului – Solca, pe care-l depasim de doua ori ca numar de locuitori.
Suprafata totala a orasului este de 2483 hectare  fiind locuita de un numar de peste 8300 de locuitori, dupa ultimul recensamant, cel din 2002.
        Vatra actuala a orasului Cajvana masoara 752 hectare, in aceasta vatra fiind construite peste 2200 locuinte, la care se adauga 6 localuri de scoli, 3 gradinite, 2 biserici ortodoxe, 2 localuri ale cultului penticostal, un dispensar uman si altul veterinar, 2 farmacii (umana si veterinara), un camin cultural, un local al primariei, altul al postului de politie, un stadion si trei terenuri de handbal si in viitorul apropiat o sala de sport.

        In componenta orasului actual intra catunul Codru, care numara 26 gospodarii.
        Vatra orasului de astazi are o forma compacta cu iesiri tentaculare de-a lungul drumului judetean 178D spre Solonet si Arbore si comunale spre Iaslovat, Comanesti Botosana si Codru.
        Teritoriul orasului Cajvana este tributar la doua bazine hidrografice: Solonet, care dreneaza partea sudica prin paraul Cajvana cu toti afluenti sai si Solca care dreneaza partea nordica prin paraiele Crivat (Grivat) si Berbec. Interfluviu dintre cele doua bazine geografice este marcat de dealurile Staniste (434 m), Muncel (464 m), Dumbrava (469 m), Crancesti (464 m), Bobeica (480 m) si Borodea (44 m), pe acestea gasindu-se si cele mai vechi urme ale omului preistoric in paleoliticul tarziu, eneolitic, neolitic, epoca bronzului si epoca fierului.
        Aceste date demonstreaza ca o eventuala investitie in realizarea unor lucrari de canalizare nu ar gasi nici un impediment, fiind foarte usor de realizat. Apa freatica pe platouri se gaseste cantonata la adancimi doar de peste 5 m, pe cand pe firele de vai, stratul acvifer este situat doar la adancimi de 0,5 – 1,5 m. Pe versanti se semnaleaza prezenta izvoarelor de coasta, numite de localnici „cioroaie”, aluzie la susurul pe care-l face curgerea apei. Prezenta apei la aceste adancimi a facut ca majoritatea locuintelor sa aiba apa curenta folosita atat la baie sau menaj, cat si pentru sectorul zootehnic din fiecare gospodarie.
        Teritoriul Cajvanei se invecineaza la est cu comunele Iacobesti prin satucul Gura Solcii si Todiresti prin catunul Sarghesti. La sud vecina este tot o comuna Todiresti prin satele Todiresti si Solonet si comuna Comanesti. La vest ne invecinam cu comunele Comanesti si Botosana, iar la nord cu comunele Arbore, satul Arbore, Iaslovat si Milisauti.
        Reteaua de drumuri comunale este legata de drumul  judetean nr. 178D, care parcurge ruta Suceava, Todiresti, Cajvana, Arbore si apoi spre Solca sau Radauti, astfel incat este o buna legatura rutiera cu principalele orase ale judetului, drumul judetean asfaltat in ultimii ani scurtand si mai mult distantele.
        Prin apropierea hotarului sudic cu Todiresti, Solonet si Comanesti, la aproximativ 800 m – 1 km trece si linia de cale ferata Suceava – Cacica – Paltinoasa – Gura Humorului, care are statii atat in Solonet, cat si in Comanesti, astfel ca si legatura pe calea ferata este la indemana locuitorilor.
        Cadrul geografic al localitatii, conditiile deosebite de habitat au condus la continuitatea de locuire a acestor meleaguri, din paleolitic pana in prezent si ne motiveaza nu numai continuitatea, dar si densitatea si dinamica de locuire. Aceasta permanenta de locuire este dovedita de izvoarele arheologice si in secolele VII – XII pe cand sub numele de „camp” se infiripa obstea sateasca medievala. Primii stapani ai acestor meleaguri au fost Stoian care primea dania de la Alexandrul cel Bun, apoi Vlad Negrul si Sandru Gherman.
        In timpul lui Stefan cel Mare meleagurile noastre au facut parte din Ocolul domnesc, iar biserica de pe aceste locuri, unde fusese Popa Matei va fi inchinata de maritul voievod Episcopiei Radautilor in anul 1490.
        Satul si-a legat numele de domnia celui mai vestit domnitor al Moldovei, Stefan cel Mare. De la primele povesti copiii foarte numerosi ai Cajvanei, afla ca la umbra stejarului multisecular din localitate a poposit maritul domn Stefan trecand pe aici intr-o vara cand tara era cotropita de necredinciosi, probabil prin 1476. A fost surprins sa auda sunete de trambita de parca cineva se pregatea sa-l atace. S-a oprit cu ostasii ce-l insoteau sub acest stejar, gata sa faca fata unui eventual atac dusman. Nu erau insa dusmani, ci baci orasului care-si chemau oile la muls la amiaza prin trambitele pe care le folosesc la fel si astazi.
        Auzind ce oaspete de seama este venit, satenii, cu mic cu mare, au ingenuncheat dupa datina si l-au primit cu cas in loc de paine si cu sare. Casul a fost atat de mare incat a starnit exclamatia unui supus „Marite, doamne, ce cas avan”. Afland Stefan cel Mare ca acesta a fost facut intr-o vana a dat numele orasului Casvana. Si de atunci numele orasului nu s-a schimbat, chiar daca stapanii si ocupatiile s-au tot perindat peste acest colt de rai, care este Bucovina.
        Aceasta este legenda orasului, dar legenda stejarului evoca evenimente mult mai vechi, de la marea navalire tatara din 1241 – 1242, cand toti barbatii orasului au murit in lupta si fiind atat de multi nu au mai putut fi dusi in cimitir. Atunci s-a sapat un sant urias unde au fost ingropati cu totii si pentru a nu se uita locul a fost sadit un stejar. Acela este stejarul nostru cel batran de astazi.
        Spre sfarsitul domniei, Stefan cel Mare schimba aceste meleaguri cu „bunul nostru Caliian” care era stapanul a trei sate: Cosaceuti, Trincinte si Strijacouti din tinutul Soroca care vor fi date „sa asculte de cetatea noastra, de Soroca”. Urmasii acestui Caliian, in 1517, in timpul lui Bogdan Voievod, fiul lui Stefan cel Mare, vand meleagurile noastre lui Luca Arbore, portarul de Suceava, iar dupa moartea naprasnica a hatmanului vor fi mostenite de una din fete, Marica Calugarita.
        Prima atestare documentara este datata 3 iulie 1575, cand domnul Moldovei, Petru Schiopul hotaraste impartirea mosiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana si satul vecin Hrincesti (astazi catunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale – Marica Calugarita la batranete.
        In anul 1615 satul si teritoriile sale sunt cumparate de Stefan Tomsa care le va face danie Manastirii Solca, in a carei proprietate vor ramane pana la 1785, cand domeniile manastirii se desfiinteaza. Pana in 1849 va face parte din Fondul Religionar Ortodox al Bucovinei, in acest an castigandu-si autonomia. De atunci si pana astazi a fost o localitate intens locuita, cu populatie foarte numeroasa si in continua crestere.
        Localitatea noastra s-a mandrit din totdeauna cu harnicia locuitorilor cu copiii la care parintii tin ca la ochii din cap si cu stejarul multisecular, uitat de vreme, in prezent cel mai vechi copac din Romania, care imbie si azi ca si altadata la popas si meditatie.
        In Cajvana de oriunde ai intra, trebuie sa urci, parca urci intr-o cetate, dar totul ce vei vedea vorbeste de harnicia si vrednicia locuitorilor care si-au castigat prin truda bratelor si prin judecata mintii, dreptul la o existenta demna, in totala libertate pe aceste meleaguri.
        Totul ce am prezentat pana acum, cadrul geografic, istoricul glorios, asezarea localitatii la distante mari si aproape egale de orasele principale ale zonei, densitatea de locuire, dinamica populatiei datorata faptului ca nu avem o populatie imbatranita, numarul mare de locuinte, dotarile din fiecare dintre ele ne indreptatesc sa credem ca avem un oras tinar al judetului Suceava.
        Numarul de locuitori ai comunitatii noastre este de peste 8300. Referitor la populatie, copiii si elevii, pana la 16 ani ar numara pana la 3000 de locuitori. Populatia activa, peste 5000 de locuitori este ocupata in munci neagricole in special, deoarece suprafata agricola a orasului nu este mare si nu are nevoie de prea multa forta de munca. Aproximativ 2500 de locuitori lucreaza in activitati neagricole in tara si strainatate in special in constructii, mica industrie si alte activitati cu caracter industrial si prestari servicii cum ar fi: cizmarie, tamplarie, croitorie, transporturi auto, etc. Numai invatamantul din localitate are peste 148 salariati.        Faptul ca agricultura si zootehnia nu sunt rentabile la aceasta ora a facut ca forta de munca a localitatii sa migreze spre alte sectoare, in special constructii si alte prestari servicii. O caracteristica a comunitatii este si faptul ca multi tineri muncesc in strainatate, intre 800 – 1200 si castigurile realizate le investesc in localitatea natala, construind locuinte unde sa se intoarca si eventual sa inceapa diferite afaceri.
        Dispensarul uman are trei medici generalisti si doi medici stomatologi.
        Dotarile culturale si sportive de evidentiat sunt: casa de cultura cu o sala de spectacole de peste 280 locuri, o sala de sport moderna, bibliotecile scolara si oraseneasca cu peste 15500 de volume, 3 terenuri de handbal in incinta localurilor de scoala, un stadion pentru fotbal si oina, un teren de volei si tenis si din acest an o moderna sala de sport pe care am amintit-o mai sus. Unul din intreprinzatorii comunitatii va finaliza lucrarile la un minihotel cu aproximativ 50 de locuri chiar in aceasta primavara. Reteaua de canalizare are o lungime de peste 1 km  avand ca terminal o statie de decantare.
        Comunitatea mai este deservita de 2 farmacii umane dar si de un dispensar veterinar unde functioneaza si o farmacie veterinara, de un oficiu postal pentru distribuirea corespondentei, presei, mandatelor si coletelor postale, de un oficiu de telefonie care asigura convorbirile telefonice in localitate, tara si strainatate, de o agentie CEC pentru pastrarea economiilor cetatenilor, o cooperativa de consum si de o statie de transmitere a programelor tv. prin cablu.  La nivelul orasului functioneaza un numar insemnat de societati comerciale si asociatii familiale, care vor constituii mica industrie a viitorului. Piata comunala organizata saptamanal in ziua de vineri aduna de fiecare data un numar foarte mare de cumparatori, dovada a unei stari materiale si financiare prospere.
        Chiar in conditiile sensibile ale tranzitiei, comunitatea noastra cunoaste o inflorire materiala dar si una  spirituala deosebita, infloriri confirmate de zestrea edilitara, de prosperitatea locuitorilor, dar si de bogatia traditiilor spirituale oglindite in obiceiuri, port, cantece si jocuri populare. Pe acest fond in intreg secolul trecut a aparut si s-au mentinut ansambluri folclorice ale maturilor (inca din 1933), dar si ale elevilor, ansambluri care functioneaza si in prezent. Membrii acestor ansambluri cultural artistice au fost prezenti pe scenele bucovinene si romaneste decenii de-a randul, fiind fiecare data pe podiumurile de premiere. Se mandresc si cu participari la festivalurile internationale de folclor cum au fost cele de la Gorizia – Italia, 1985, de unde s-au intors cu medalia de aur la categoria folclor in viata, Romano d’Ezelino si Padova – Italia, 1992, Minsk – Bielorusia, 1994 si 1995 si Cernauti – Ucraina, 2002.

        Perspectivele de dezvoltare economico-sociala, zestrea edilitara, mostenirile culturale pastrate cu mare grija, reteaua bogata a invatamantului scolar local, toate ne conduc la gandul ca Cajvana este un oras deosebit din toate punctele de vedere, dar in special spiritual, pastrator al credintei crestin-ortodoxe, al traditiilor si obiceiurilor stramosesti, al portului si limbii noastre romanesti.

Prof. Pîtu Gheorghe
Director al Grupului Scolar Cajvana